HC Dobrogea Sud a devenit o forță în handbalul masculin românesc la scurt timp de la înființare. În vitrina clubului constănțean sunt deja două cupe, cucerite în mai puțin de trei ani. De la dispariția HCM Constanța în 2015, doar Minaur Baia Mare, CSM București și Dinamo au mai pus mâna pe trofee în handbalul masculin românesc. Constanța revine în prim-plan cu succesele din Supercupa și Cupa României, iar câștigarea titlului de campioană nu este un obiectiv imposibil. HC Dobrogea Sud a preluat rapid ștafeta de la HCM, datorită valorosului său nucleu de jucători atașați de tradiția și culorile Constanței. Alături de George Buricea și Ionuț Rudi Stănescu, Laurențiu Toma a contribuit la nașterea HCD. Căpitanul alb-albaștrilor, care joacă în această echipă fără întrerupere din 1999, vorbește despre “metamorfoza” performanței în handbalul masculin constănțean, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru site-ul “dobrogeasud.ro“.

Ești de-o viață la echipă. Ce înseamnă pentru un handbalist să joace aproape două decenii la același club?

Mă bucur foarte mult că mi-am petrecut 19 ani la același club. Pentru orice jucător profesionist cred că există această dorință să înceapă cariera la o echipă de prima ligă și să o termine acolo. Eu am de gând să o termin aici. Dar mai am de jucat. Mă bucur foarte mult că acest club a rămas în picioare și am putut continua tradiția începută cu mult timp în urmă.

În 2015, când ai jucat ultimul meci pentru HCM, erai cu ochii în lacrimi, dar ai avut un mesaj optimist către suporteri. Ai simțit că vei continua aici?

Când s-a terminat cu HCM, ne-am dorit să se găsească o soluție. Ne doream să continuăm ca HCM, să păstrăm palmaresul, să rămânem aceiași jucători care am dus greul atâția ani. Nu s-a reușit și atunci am stat de vorbă cu Rudi și cu George și am hotărât să facem ceva, pentru că ar fi fost păcat să dispară handbalul masculin în Constanța după atâtea trofee câștigate și rezultele din Liga Campionilor și Cupa EHF. Am pus totul pe masă, am discutat și ne-am rugat să iasă, fiind timpul atât de scurt. S-a alergat mult, însă s-a dorit la fel de mult să se facă acest club, și am reușit. Mai important a fost să convingem majoritatea jucătorilor care au făcut parte din HCM să rămână cu noi. Și au acceptat să continue alături de noi, au crezut în noi. Bineînțeles, salariile au fost diminuate, în schimb, punând suflet și știind că suntem o echipă și o familie, am strâns rândurile cu toții și am continuat acest proiect.

Sunt aproape trei ani de când ați înființat clubul și iată că roadele muncii voastre încep să se vadă. Ați câștigat Supercupa și acum Cupa României.

A fost un început de drum destul de greu. În primul sezon am jucat în liga a doua. Am avut numai victorii, am promovat, dar a fost destul de dureros, după atâția ani în cupele europene și câștigând atâtea titluri, să o luăm de jos. A fost un an, dar pentru noi parcă au trecut zece, ne doream să treacă timpul mai repede, să ajungem în prima ligă. Trofeele au venit, am fi dorit să fie mai multe, dar am avut și ghinion în finala cupei cu Dinamo, de anul trecut. Dar este un început bun ca în trei ani să câștigăm două trofee. Avem practic mai multe decât alte echipe care s-au înființat mult mai devreme. Și mai este un trofeu anul acesta. Dacă strângem rândurile și suntem sănătoși, atunci putem câștiga.

Ce îți dorești pentru viitor?

Păi sunt cel mai longeviv jucător al echipei. Personal, mi-aș dori să trec bariera celor 20 de ani, să fiu sănătos, să câștigăm cât mai multe titluri, să formăm o echipă puternică după modelul HCM, în care românii și străinii au format o familie și să avem susținere din partea autorităților ca și până acum. Așa cum nu i-am dezamăgit până acum, să nu-i dezamăgim nici de acum încolo. Și să nu uităm de suporteri, care ne-au susținut și la bine și la greu, au fost alături de noi. Ne iubesc, așa cum și noi îi iubim și trebuie să înțeleagă că în sport câștigi, dar mai și pierzi. Numai cu ajutorul lor putem merge mai departe.